English  Romanian 
Moneda:
Catalog
Cauta

Blog / Stiri RSS 2.0

Ghidul fitosanitar al viticultorului

Apasa aici pentru consultarea Ghidului Fitosanitar al Viticultorului, autor Liliana Tomoiaga.

Fisier pdf, 143 pagini. Pentru a putea vizualiza fisierul, este necesar sa aveti instalat in calculator Adobe Reader.

Clasificarea plantelor legumicole dupa durata vietii

Tipareste

Dupa durata vietii, in conditiile de la noi, plantele legumicole se pot grupa astfel: anuale, bienale, trienale, multienale (perene)

 

 

  • Plantele legumicole anuale incheie ciclul lor de viata (de la samanta la samanta) intr-un singur an. Din aceasta grupa fac parte plantele legumicole care apartin familiilor botanice Solanaceae (tomate, vinete, ardei, cartofi), Leguminoase (fasole, mazare, bobul), Cucurbitaceae (castravete, dovlecel, pepeni, dovleac comestibil),  precum si ridichile de luna, mararul, salata, spanacul, conopida.

 

  • Plantele legumicole bienale, in primul an al vietii, formeaza organe vegetative specializate, in care se depoziteaza substantele hranitoare de rezerva si care de fapt constituie si organele comestibile, iar in anul al doilea produc seminte (plantele legumicole din grupa verzei – mai putin conopida, plantele legumicole pentru radacini – mai putin ridichile de luna, ceapa ceaclama, ceapa de apa, prazul si altele)

 

  • Plantele legumicole trienale formeaza in primul an al vietii organe vegetative de dimensiuni mici, specializate, in care se depun substantele hranitoare de rezerva. In anul al doilea de viata formeaza organe vegetative, in acelasi mod, dar de dimensiuni mari (normale), care reprezinta organele comestibile si de-abia in anul al treilea produc seminte (ceapa de arpagic)

 

 

  • Plantele legumicole multienale (perene) se caracterizeaza printr-o fructificare repetata – anuala – timp de mai multi ani. In timpul iernii mor organele vegetative aeriene si raman numai organele vegetative din pamant (radacini, rizomi), in care sunt depozitate substante hranitoare de rezerva si pe care sunt dispusi muguri.

 In primavara fiecarui an plantele isi reiau cresterea, sintetizeaza substante de rezerva si o parte din ele le folosesc mai tarziu pentru fructificare, iar cealalta parte o acumuleaza in organele vegetative din pamant, ca rezerva, spre a porni iarasi in crestere in anul urmator. Din aceasta grupa fac parte: sparanghelul, reventul, hreanul, leusteanul, mararul, patrunjelul, stevia s.a.
 Atat perioada de vegetatie cat si durata vietii plantelor poate fi dirijata, adica prelungita sau scurtata, dupa cum se schimba conditiile pedoclimatice sau modul de cultivare, potrivit cu nevoile productiei.

 

 

Home Inapoi in magazin

Cultura ardeiului

Tipareste

Ardei gras

      Ardeiul provine din America de Sud si America Centrala, unde se gaseste ca specie in stare salbatica, fapt ce confirma cultivarea lui din timpuri stravechi, inainte de descoperirea Americii de catre europeni.

Dupa descoperirea Americii el este adus pentru prima data in Spania, de unde s-a extins si in alte tari europene.

 

 

Particularitati botanice si biologice

Radacina principala a plantelor de ardei poate ajunge pana la 60-70 cm si, in conditii normale, din ea pornesc multe ramificatii secundare, care cresc mai intai in pozitie orizontala si apoi se indreapta spre adancmie. De pe aceste radacini secundare apar foarte repede noi ramificatii, astfel ca sistemul radicular al plantei de ardei capata o forma, in ansamblul sau, care o aminteste pe cea a coroanei de brad.

            Trebuie retinute cateva aspecte referitoare la sistemul radicular al plantelor de ardei care prezinta o deosebita importanta pentru productie:

-         masa de radacini este situata in stratul superficial al solului, adica la adancmiea de 25-30 cm;

-         sistemul radicular al ardeiului are o slaba posibilitate de asimilare si din aceste motive manifesta cerintele mari fata de apa, aerul si substantele nutritive din sol;

-         posibilitatea de regenerare a sistemului radicular al plantelor de ardei este  mult mai mica decat la tomate. Tot din cauza sistemului radicular superficial, cu ocazia udatului, unele plante nu-si mentin pozitia verticala, motiv pentru care in culturile din sere si solarii plantele se cultiva palisate.

 

Tulpina se rupe foarte usor de la noduri, in special cu ocazia recoltarii fructelor care cresc chiar in punctul de ramificare.

Florile sunt dispuse solitar, rareori cate doua prinse individual, pe nodul plantei.

Fructele prezinta o variatie foarte mare in ceea ce priveste forma, marimea, culoarea, pozitia pe planta si gustul, in functie de varietate si soi.

Plantele de ardei sunt anuale in conditiile din tara noastra, dar in tarile de origine si altele mai calduroase se comporta ca plante perene.

Cerintele ardeiului fata de caldura sunt mai mari decat ale tomatelor. Semintele germineaza la 13-15C, iar plantele pier la 0,3-0,5C. Cele mai bune rezultate se obtin in zonele in care temperatura medie in cursul vegetatiei in 24 de ore este de minimum 15C, iar suma gradelor de temperatura de 3000 ºC si un numar mare de zile insorite.

            Plantele de ardei au pretentii foarte ridicate si in ceea ce priveste intensitatea luminii. Sunt plante de zi scurta, lumina continua intarziind foarte mult inflorirea si fructificarea.

            Ardeiul este mult mai pretentios si fata de apa decat tomatele. Seceta prea puternica impiedica fecundarea florilor, care avorteaza si cad. Excesul de apa este si el daunator, mai ales cand apa balteste pe o perioada mai indelungata de timp. In general, variatiile mari ale umiditatii din sol si atmosfera sunt daunatoare pentru plantele de ardei. Umiditatea optima in sol pentru ardei este de 75-80%, pe intreaga perioada de vegetatie, cu exceptia primelor 2-3 saptamani dupa plantare, cand nu se uda, pentru a determina cat de cat patrunderea mai in adancime a radacinilor si in general pentru a stimula intarirea sistemului radicular. De asemenea, umiditatea atmosferica optima este de 60-70%.

Plantele de ardei sunt pretentioase si fata de sol si in special, in ceea ce priveste fertilitatea si structura. Pe solurile usoare, bine ingrasate si udate abundent se obtin cele mai bune rezultate din culturile de ardei.

            Ardeii, atat timpurii cat si semitimpurii si tarzii, se cultiva numai prin producerea prealabila a rasadurilor. Culturile de ardei dau rezultate bune pe soluri de natura nisipo-lutoasa sau luto-nisipoasa si bine ingrasate. Pentru cultura in camp, sunt de preferat terenurile adapostite in mod natural de paduri, perdele de pomi, etc, pentru a feri culturile de vanturi, mentinandu-se astfel si umiditatea aerului la un nivel corespunzator.

            Ca bune premergatoare in anul precedent sunt plantele din grupa verzei, a cepei si chiar radacinoasele. In general, in cazul ardeiului, culturile dau bune rezultate pe terenurile pe care n-au mai fost culturi de ardei in ultimii 3-5 ani si nici alte solanacee (tomate, vinete, cartofi).

Rasad ardei gras

 

Rasadurile de ardei sunt bune de plantat in camp cand au varsta de 40-50 zile, cele produse foarte timpuriu si de 30-40 zile,  cele care se produc ceva mai tarziu.

 

Plantarea se poate face lasand 70 cm intre randuri si 20 cm sau mai mult intre plante iar aceasta nu se va face prea adanc, intrucat tulpina ardeiului nu emite usor radacini si, deseori, portiunea de tulpina introdusa in pamant putrezeste.

 

Se pot aplica doua ingrasari suplimentare folosind ingrasaminte foliare existente in comert sub diferite marci, cantitati si concentratii.

 

            Prima ingrasare se va aplica in prima faza de vegetatie (20-25 sile de la transplantare) iar a doua se va aplica la legarea primelor fructe.

Ciupirea lastarilor principali dupa ce au format un numar de 6-8 fructe pe fiecare, grabeste procesul de fructificare si crestere a fructelor, sporind productia timpurie si calitatea acesteia.

Udare trebuie facuta la interval de 7-10 zile, astfel incat sa se asigure o umiditate in sol de 75-80%, iar la aparitia masiva a fructelor, udarile se fac mai des, la 5-6 zile, in functie si de temperatura atmosferica.

  • Dintre bolile ardeiului, o atentie deosebita trebuie acordata prevenirii fuzariozei (ofilirea ardeiului), care produce pagube mari atat in camp cat si in solarii, fiind favorizata de temperatura ridicata a soului. Atacul apare in faza de inflorire a plantelor si se manifesta prin ofilirea rapida a frunzelor bazale. La inceput, plantele isi revin in timpul noptii dupa care treptat ofilirea devine definitiva. Se recomada tratamente preventive cu Topsin 70PU – 0,05-0,1% ( 5- 10g in 10 litri apa) - 0,5 litri suspensie la o planta, la sol, in jurul plantei. Primul tratament se aplica dupa plantare ia urmatoarele la 25-30 zile. Concentratia 0,5% se foloseste preventiv iar cea de 0,1%. Ciuperca (Fusarium oxysporum) traieste timp indelungat in sol aparitia si evolutia atacului sunt favorizate de temperaturi ale solului ce oscileaza intre 25 si 28°C.

 

O alta boala des intalnita este alternarioza sau putrezirea fructelor si semintelor de ardei (putregaiul varfului ardeiului).

In primele faze ale bolii, pe fructe apar pete mici, circulare, galbene-verzui, umede, moi, bine conturate, usor adancite. Mai tarziu, petele se extind si se acopera, in conditii de umiditate ridicata, cu un mucegai de culoare gri-olivacee, care in final devine negru. In mod frecvent, miceliul ciupercii patrunde in interiorul fructelor de ardei si gogosari, afectand si semintele, pe care formeaza un puf cenusiu. In timpul vegetatiei se vor efectua tratamente cu Polyram DF – 0,2%, Dithane M45 – 0,2%, Score 250EC – 0,05%, Bravo 500SC – 0,2%. De asemenea, bune rezultate pentru combaterea alternariozei are si ORTIVA 250SC, care poate fi folosit si in cazul fainarii.

 

Nu trebuie uitata caderea plantutelor, care se manifesta in faza de rasad si care poate produce pagube importante. Boala se manifesta prin aparitia unor pete la baza tulpinitei, care se extind repede cuprinzand coletul de jur imprejur. In portiunea atacata, tulpinita se subtiaza, devine ca un fir de ata, dupa care cade si putrezeste. Pentru prevenirea aparitiei bolii se poate folosi Previcur 607 SL, in concentratii de 0,15-0,25%, suspensie cu aplicare la sol (4-5l/mp)

 

 

Home Inapoi in magazin

 

------------------------------------------------

www.hobbywan.com

http://hobbywan.sunphoto.ro

www.hobbywan.com/shop

 

 

 

 

 

 

 

Ce este solul?

-Tipareste
image

Ce este solul?

  • Particule minerale de diferite marimi.
  • Pietre si pietricele
  • Aer
  • Apa
  • Nutrienti dizolvati in apa
  • Bucatele nedescompuse de frunze si alte materii organice
  • Materii organice descompuse (humus)
  • Diferite organisme de diferite marimi

Desi solul pare ca este solid, doar jumatate reprezinta particule solide. Cealalta jumatate este reprezentata de o combinatie de aer si apa. In aceasta apa sunt dizolvate o serie de substante chimice, inclusiv nutrientii esentiali in dezvoltarea plantelor. Spatiile cu aer din compozitia solului furnizeaza oxigen radacinilor plantelor si organismelor din sol. In sol misuna o gramada de vietati, multe microscopice, dar si unele vizibile, cum ar fi ramele, furnicile, gandaci etc. Plantele depind de aceste organisme pentru a transforma nutrientii intr-o forma pe care ele sa o poata exploata, acestia avand si rolul de a recicla materiile organice din sol. Luate impreuna, formele de viata din sol creaza un ecosistem complex.

Una din modalitatile de obtinere a unui sol corespunzator este aceea de a hrani acest ecosistem si de a-l mentine in parametri optimi.
Partea solida a solului este rezultata, in mare parte, in urma sfarmarii pietrelor, textura acestuia fiind data de dimensiunea acestor particule. De asemenea, partea solida contine si material vegetal si animal, aflat in diferite stadii de descompunere, ce formeaza materia organica, humusul.

Privind din alt unghi, se poate spune ca solul este rezultatul interactiunii mai multor factori: materia de baza, climatul, vietatile, topografia locului si influenta timpului.

Materia de baza sau rocile din care solul este format determina in mare masura textura acestuia si, uneori, alcalinitatea acestuia. Gresia da un sol grosier, nisipos, sisturile dau un sol argilor, granitul are ca rezultat un sol acid, lutos nisipos. Solurile avand la baza calcarul sunt cele mai fertile, au o textura fina si sunt de la neutru la alcalin, din punct de vedere chimic.

Climatul influenteaza gradul de dezagregare. Ploile sau zapezile abundente accelereaza timpul de formare a solului insa pot duce la “spalarea” nutrientilor. Solurile din climatul uscat pot fi foarte fertile insa rata ridicata de evaporare poate duce la concentrarea la suprafata a sarurilor in urma irigarii, atingand  pragul toxic pentru planta (soluri saline sau sodice). Temperatura poate, de asemenea, influenta dezagregarea. Alternarea inghetului si dezghetului favorizeaza spargerea rocilor.

Topografia, inaltimea si forma reliefului, influenteaza in egala masura adancimea si textura solului. Solurile sunt mai adanci pe varful si la baza unui deal. Pe coaste, tind sa se subtieze si este nevoie de masuri pentru combaterea eroziunii.

Animalele si plantele sunt furnizorii materiei organice, rezultata in urma descompunerii vietatilor moarte, resturilor de plante sau dejectiilor animale. Influenta directa a vietatilor asupra pamantului variaza de la gaurile lasate in urma de rame pana la terasamentele realizate de om.

Timpul permite tuturor factorilor enuntati anterior de a actiona impreuna.

Ce insamantam in martie

Dupa cum am mai spus, deocamdata vremea nu e prielnica insamantarilor de primavara, dar e bine sa stim cu ce ar trebui sa incepem.

Mai jos e o lista cu vegetale ce pot fi insamantate incepand din luna martie:

  • Ceapa din samanta: 10.03-30.04
  • Ceapa de apa: 20-30.03
  • Ceapa pentru arpagic: martie, octombrie
  • Mazare: 1.03-20.04
  • Morcov: 10.03-1.04
  • Marar: 10.03-20.05
  • Patrunjel: 10.03-10.04
  • Ridichi: martie, aprilie
  • Spanac: martie, aprilie

Rolul unor elemente nutritive in dezvoltarea plantelor

Rolul unor elemente nutritive in dezvoltarea plantelor:

 Ingrasamintele sunt compusi furnizati plantelor pentru a promova cresterea; acestea sunt aplicate de obicei fie prin sol, pentru preluarea de către radacinile plantelor, sau prin hranirea foliara, pentru asimilarea prin frunze.

Ingrasamintele pot fi organice (formate din materie organica), sau anorganice (din produse chimice sau minerale).

Ele pot fi in mod natural compusi cum ar fi turba sau zacaminte minerale, sau fabricate prin procese naturale (cum ar fi compostare) sau procese chimice .

 Ingrasamintele asigura, in general, in proportii diferite cele trei elemente nutritive majore de plante (azot, fosfor, potasiu),  nutrientii secundari (calciu, sulf, magneziu) şi, uneori, oligoelemente (sau micronutrienti), ce au un rol in nutritia plantelor: bor, clor, mangan, fier, zinc, cupru si molibden.

 

  • Azotul

 Se afla sub forma gazoasa in compozitia aerului in proportie de 78%. El nu poate fi luat sub forma gazoasa din aer – precum carbonul, hidrogenul si oxigenul – ci numai din sarurile lui care se afla in cea mai mare parte in pamant. Azotul ia parte la alcatuirea substantei care da culoarea verde a frunzelor si intra in alcatuirea aminoacizilor, ca si in compozitia unor substante care iau parte la alcatuirea protoplasmei celulei.

Fara azot nu poate exista protoplasma si deci nici viata.

Plantele neaprovizionate in mod satisfacator cu azot au cresterea lenta iar tulpinile si lastarii sunt subtiri. Frunzele raman mici, iar cu timpul se ingalbenesc si cad. De asemenea, inflorirea si fructificarea sunt slabe.

Cand sunt bine aprovizionate cu azot plantele au culoarea verde-inchis. Daca azotul este in exces se prelungesc vegetatia si coacerea, micsorandu-se rezistenta la ger, daunatori si seceta. O hranire abundenta cu azot ridica consumul de apa al plantelor.

 

  • Fosforul

 Participa la activitatea functionala a plantei. Intra in alcatuirea unor elemente ce iau parte la formarea celulelor, precum si in alcatuirea unor produsi care participa la procesele oxidative din planta. Fosforul, cand se afla in cantitati satisfacatoare, accelereaza dezvoltarea plantelor, avand un rol important in fenomenele privitoare la fecundarea, formarea semintelor si in acumularea zaharului. De asemenea, mareste rezistenta la seceta, grabeste coacerea, favorizeaza maturitatea tuturor organelor vegetative, precum si dezvoltarea sistemului radicular la plantele tinere.

Aprovizionarea insuficienta cu fosfor intarzie infloritul si coacerea, fructificarea este slaba iar frunzele se scutura de timpuriu.

La exterior, hranirea insuficienta cu fosfor se manifesta prin colorarea in violet-roscat a runzelor tinere.

 

  • Potasiul

Este un regulator al functiunilor plantei. El influenteaza asupra partilor lemnoase, a formarii zaharului, amidonului, grasimilor si altor substante. Micsoreaza transpiratia si mareste rezistenta la seceta. Potasiul se afla in cantitate mai mare in partile tinere, in crestere, ale plantelor.

Insuficienta lui incetineste cresterea, frunzele raman inguste, cresc neuniform, se zbarcesc, se rasucesc. Apar pete albicioase mai ales pe margini care apoi se brunifica. Fructele nu se coc unform.

 

  • Calciul

Plantele de cultura nu pot sa creasca si sa se dezvolte fara calciu, care participa la construirea peretilor celulari. Are importanta pentru mentinerea plasmei celulare in stare activa si stabila inlaturand actiunea toxica a altor elemente.

 

  • Magneziul

In cea mai mare parte se afla in tesuturile tinere in crestere si in cele de reproducere. Este parte componenta a clorofilei. Are rol in asimilarea si transportul fosforului in plante. Participa in acumularea, desfacerea si transportul hidratilor de carbon in diferite organe ale plante.

 

  • Sulful

Exercita o influenta favorabila asupra vietii microbiene din sol

 

  • Fierul

Cu toate ca in plante se gaseste in cantitate mica, totusi fara el plantele nu cresc, acesta participand la procesele de respiratie. Este necesar ca activator in procesul de formare a clorofilei.

Cand plantele nmu se pot aproviziona cu fier, se descompune auxina, o substanta care este necesara pentru crestere. Insuficienta fierului duce la aparitia clorozei, frunzele devin galbene iar mai tarziu albicioase.

In sfarsit...

Am reusit sa pun lucrurile la punct si sa dau site-ul "la apa". Cam tarziu, dar tinand cont ca afara zapada e peste tot, pot spune ca m-am incadrat in timp.

Testare germinatie 2011Am reusit sa testez, din timp,  germinatia semintelor de tomate si ardei, probleme aparand la cele de catruna, unde lucrurile sunt mai complicate, data fiind coaja deosebit de groasa a semintelor. Acolo unde germinatia nu s-a confirmat, stocul produsului respectiv este zero. Semintele de catruna sunt un pic nastrusnice, unele incoltind foarte repede iar altele incoltesc foarte greu. Nu am gasit o explicatie a acestui fapt. Mi s-a intamplat sa arunc seminte care nu au incoltit iar in al doilea an m-am pomenit cu plante prin locurile pe unde le aruncasem.

Dupa cum ma asteptam, semintele de tomate au incoltit "turbate la greu", dupa cinci zile, iar cele de ardei - dupa cum e si normal - mai tarziu.

Mai mule fotografii aici.

Blog / Stiri
25.02.2016 11:21:04
04.03.2014 23:51:37
02.03.2014 23:12:49
15.01.2012 23:18:33
05.03.2011 09:09:41
Aboneaza-te la newsletter (blog):
sau RSS 2.0
Sondaj
Ce te-ar interesa mai mult? Cultivarea


© Magazinul Hobbywan.
Powered by hobbywan.com